Pelendava romana 102-275 d.H.

 
In 102 d.C. Pelendava este cucerita de romani care vor construi un castru in zona actualului cartier Mofleni. Castrul se afla in vecinatatea manastirii Bucovatul Vechi (Cosuna) si a fost construit intai din valuri de pamant intarit (in timpul imparatului Traian), apoi din piatra si caramida (in vremea lui Hadrian). Caramizile castrului poarta stampila unitatii militare Numerus Maurorum. Datorita protectiei castrului roman si a garnizoanei militare, Pelendava romana a cunoscut o viata infloritoare, cresterea demografica facandu-se prin improprietarirea cu pamint a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina.

Descoperirile arheologice au relevat ca in aceasta perioada, romanii si geto-dacii traiau separati unii de altii, la o distanta de 400-500 m. Erau practic, doua Pelendave, una geto-daca si cealalta romana.

Localitatea a fost atestata documentar, pentru prima oara, pe Tabula Peutingeriana, o harta a Imperiului Roman din anul 225 d.C. Dupa indicatiile de pe harta, distanta dintre Drobeta si Ad.Mutriam este XXXVI mii de pasi romani, iar dintre Ad Mutriam si Pelendava de XXXV mii de pasi. Deci, in total, distanta dintre Drobeta si Pelendava este de 71 000 de pasi adica 105,1865 km , distanta care coincide cu distantele dintre ruinele castrelor.

S-au descoperit multe unelte, arme si chiar o statuie a zeitei Victoria precum si foarte multe monezi romane, semn ca romanii dispuneau de sume apreciabile de bani proveniti probabil din plata pe care legionarii o primeau odata cu lasarea la vatra. Au fost gasite monezi emise in timpul imparatilor: Traian, Antonius Pius, Marcus Aurelius, Gordian al-III-lea si Aurelian.

Dimensiunile castrului roman nu sint pe deplin cunoscute nici astazi datorita faptului ca cea mai mare parte a zidurilor a fost acoperita de aluviunile Jiului. Ce nu au reusit eventualele atacuri barbare, a reusit apa Jiului si nepasarea oamenilor. La o data incerta, cel mai probabil in urma unei mari inundatii, cand apele Jiului s-au revarsat, perioada in care se crede ca a aparut si Balta Craiovitei, castrul a fost lasat in paragina. Mai tirziu, localnicii au folosit caramizi din castru pentru construirea manastirii Cosuna.

In ciuda faptului ca au existat multe initiative, nici pana astazi, castrul nu a fost, in intregime, recuperat din aluviuni desi inaltimea de 4 m din unele zone, ofera speranta descoperirii a probabil, celui mai bine pastrat castru roman din afara Italiei.