Criza Baniei, Manea Sabierul

 
Marea Banie cunoaste un moment de criza datorat indeosebi tentativelor turcilor de a instaura o dominatie efectiva in Tara Romaneasca. Bania Olteniei avea un larg statut de independenta administrativa, judecatoreasca si militara, fara alta legatura cu domnia tarii decat plata unui tribut catre domnitorul Tarii Romanesti care il trimitea, la rindul sau, turcilor. Nu era insa, admisa prezenta turcilor in regiune lucru care a generat insistentele turcilor pe linga dominitorii: Mihnea Turcitul, Stefan Surdul si Alexandru cel Rau de a diminua puterea banilor.

In oras, erau multe ateliere de mestesugari care erau adunati in bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tinar descrie orasul: mare, impoporat (populat) si plin de tot belsugul dar fara ziduri de aparare, se pomeneste despre interdinctia strainilor de a locui in oras, in special turcii si brasovenii. Simburele comercial al Craiovei il constituia Piata veche din care porneau, in forma de raze, strazile negustorilor si ale meseriasilor de tot felul. Urmau apoi mahalalele, fiecare cu biserica ei. Locuintele si gospodariile negustorilor si meseriasilor cu stare erau in partea de sus a tirgului.

Patura nobiliara ( banii, marii boieri ) avea sectorul ei separat, pe un spatiu in forma de potcoava, unde se aflau casele boieresti in mijlocul carora tronau casele Baniei. Tirgul Craiovei s-a dezvoltat inca din perioada cuceririi romane in zona Bucovatului. Spre piata comerciala a tirgului duceau numeroase drumuri comerciale cele mai importante fiind drumul ocnei (spre Ocnele Mari) , drumul Slatinii , drumul sarii (spre Calafat), drumul Bucurestilor, drumul Dunarii (spre Bechet), drumul Tismanei. In perimetrul orasului (care era mai intins decit in prezent) intrau si satele din jur. In jurul Craiovei exista o mare concentrare de sate, din care 53 isi pastreaza si azi toponimia. Unele au devenit, in timp, cartiere ale Craiovei, altele ( Isalnita, Malu Mare, Breasta s.a.) sunt considerate azi localitati distincte, desi linia de demarcatie intre localitati este greu de sesizat.

Hotarul si totodata zidurile de aparare il constituiau dealurile Craiovei (Bucovatului si Vulcanestilor). Aici se adunau ostile Craiovei, iar primii care trebuiau sa puna mina pe arme erau taranii din jurul Craiovei care erau considerati craioveni. Situatia este perfect ilustrata de Vlad Inecatul care il informa pe Hamza, noul ban al Craiovei, asupra hotarelor: Craiova toata, cu tot hotarul ei (dealurile), toate satele si selistele si morile si cu baltile si cu viile. Intr-un document din 1587 era pomenit Manea sabierul, vestit fauritor de sabii peste hotarul tarii si printii sirbi si croati au sabiile faurite de el, ca si domnul tarii.