1848 Prima capitala a pasoptistilor

 
In 1848, Craiova avea 20 000 de locuitori. Prezenta Craiovei in virful de lance al revolutiei pasoptiste s-a datorat existentei a doua grupari foarte puternice in Craiova:

Clubul revolutionar craiovean infintat initial in casa lui Marin Petrescu cu 60 de membri fondatori, printre cei mai cunoscuti membri numarindu-se : Gheorghe Magheru, Ioan Maiorescu, Costache Romanescu, Stefan Golescu, Nicolae Plesoianu, Iancu Obedeanu, Grigore Marghiloman, Constantin Lecca, Theodor Aman, Constantin Otetelisanu, Petrache Cernatescu, Iancu Coanda, Eufrosin Poteca, Ioan Mihail, Nica Locusteanu, Gheorghe Chitu, Gheorghe Radovici, Grigore Bengescu, Florian Aaron, Ion Strimbeanu , Costache Petrescu si Marin Petrescu. Revolutionarii craioveni au primit sprijinul preotului Radu Sapca din Celei, Corabia si ale lui Nicolae Balcescu si Ion Heliade Radulescu care isi aveau originile in Oltenia.

Contrarevolutionarii constituiau un grup redutabil avind in frunte oameni puternici si respectati ca : Iancu Bibescu, Dimitrie Filisanu, Ion Vladoianu, Barbu Stirbei, Mihai Cotofeanu, Ilie Rosianu, Ion Socoteanu, Manole Jianu, Ion Balaceanu sau Vasile Capatina.

La 18 aprilie 1848, Axente Sever ii descria lui Simion Barnutiu starea de spirit din Craiova: oltenii, aici e puterea romanilor, umbla cu caciula intr-o ureche (ca semn de recunoastere intre suporterii revolutiei) zicind ca o sa le arate lor (boierilor), peste o luna..

7 iunie 1848. Astfel, Craiova va deveni focarul revolutiei pasoptiste. Gheorghe Magheru, Nicolae Balcescu si Costache Romanescu alcatuiesc, in ilegalitate, la Craiova, primul guvern provizoriu revolutionar.

9 iunie 1848. Reactiunea craioveana era puternica si de teama unor conflicte armate se hotaraste citirea proclamatiei revolutionare la Islaz (9 iunie 1848), un mic port la Dunare din Romanati pentru ca doi dintre cei mai importanti membri ai clubului revolutionar craiovean conduceau destinele in Romanati. Este vorba de Ioan Maiorescu (fusese numit prefectul judetului) si capitanul Nicolae Plesoianu ai carui dorobanti primisera ordin sa se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat dupa debarcare, agitatori revolutionari veniti de la Paris. Sub obladuirea lui Ioan Maiorescu si Nicolae Plesoianu va fi organizata de catre Popa Sapca, o mare adunare populara la Islaz. Concomitent, la Bucuresti are loc un atentat asupra lui Bibescu. Guvernul provizoriu format la Islaz ii cuprindea pe ofiterii: Gheorghe Magheru si Nicolae Plesoianu, pe preotul Radu Sapca pe membrii clubului craiovean: Stefan Golescu, Ioan Maiorescu si ca secretar al guvernului provizoriu, pe Costache Romanescu . Acestora li s-au alaturat Ion Heliade Radulescu si Christian Tell. In continutul proclamatiei, era stipulat un punct prin care se cera infintarea de universitati la Craiova si Bucuresti.

11 iunie 1848. Stiind ca a pierdut sprijinul armatei, Bibescu semneaza, la Bucuresti proclamatia de la Islaz si demisioneaza. Dar guvernul provizoriu revolutionar se deplaseaza intii la Craiova pentru a inlatura grupul care il sprijinea pe Bibescu.

13 iunie 1848. Craiova a fost ales ca loc de intrunire a guvernului provizoriu si prima capitala a revolutionarilor pasoptisti, inainte ca acestia sa ajunga la Bucuresti. Trecerea Craiovei de partea revolutiei nu s-a produs insa fara ciocniri. Iancu Bibescu, care se bucura de respectul populatiei Craiovei, a incercat o opozitie armata beneficiind de dorobantii colonelului Ion Vladoianu. Entuziasmul craiovenilor la vestea apropierii guvernului revolutionar de Craiova l-a facut sa-si schimbe planurile, nedorind insingerarea strazilor Craiovei si dezamagit de reactia craiovenilor, paraseste orasul si se refugiaza la Orsova de unde urmareste evenimentele. Guvernul provizoriu intra in oras aclamat de craioveni care se postasera de-a lungul strazilor, pe tot drumul catre scoala centrala unde Ioan Maiorescu, suit intr-un copac, a citit declaratia de la Islaz in fata unei multimi in delir. Clipa de fericire a fost scurta, a doua zi, in zorii zilei, cind strazile orasului erau amortite iar craiovenii visau la idealurile revolutiei, reactiunea craioveana incearca contralovitura. Ion Heliade Radulescu face greseala de a primi delegatia acestora, soldatii lui Vladoianui se strecoara, deghizati, pe strazile aproape pustii la acea ora, impresoara sediul guvernului revolutionar si aresteaza o parte a membrilor guvernului. Dar Gheorghe Magheru, alaturi de Grigore Bengescu, Iancu Obedeanu, Nica Locusteanu si Ioan Maiorescu aduna in graba dorobantii, mobilizeaza locuitorii Craiovei si inconjoara, la rindul lor, partizanii contrarevolutiei, despresurind sediul guvernului provizoriu. Ei strabat calare, mai multe strazi, prin fata pustilor reactionarilor, strigind-le ca nu s-au sculat sa puie foc si sabie in tara, atmosfera se detensioneaza, pentru moment. Se ajunge la un compromis prin raminera lui Dimitrie Filisanu in postul de prefect al judetului, acesta fiind un membru marcant al partidei reactionare.

14 iunie 1848 Guvernul adopta ca steag national, tricolorul revolutionarilor. S-au pastrat multe detalii ale acelui moment. Primul steag tricolor al pasoptistilor, cel purtat la Islaz de Popa Sapca si dupa care au fost intocmite toate celelalte steaguri pasoptiste, a fost cusut doar de miinile domnitei Maria Alexandrina, copila lui Gheorghe Magheru, in amintirea steagului purtat de Tudor Vladimirescu si pentru ca primul steag al revolutiei sa poarte simbolul neprihanirii.
15 iunie 1848, guvernul provizoriu se afla inca la Craiova. Insotit de o oaste alcatuita din dorobantii aflati sub comanda lui Nicolae Plesoianu, carora li se alatura numerosi tarani, guvernul provizoriu revolutionar pleaca spre Bucuresti. La Craiova se organizeaza o garda nationala a cetatenilor Craiovei sub comanda profesorului Gheorghe Chitu.

18 iulie 1848 Gheorghe Magheru se intoarce la Craiova, fiind investit de guvern sa organizeze in Oltenia baza armata a revolutiei. Profitind de intoarcea sa, 36 de revolutionari semneaza o scrisoare de protest prin care se cerea indepartarea lui Filisanu din postul de prefect. Printre semnatari, Ioan Mihail, Iancu Coanda, Eufrosin Poteca si altii. Magheru il numeste ca prefect al judetului pe fruntasul revolutionar craiovean, Florian Aaron.

24 august 1848 apare la Craiova, cel mai important organ de presa al revolutiei pasoptiste, ziarul "Nationalul" sub redactia lui Ion Strimbeanu si Petrache Cernatescu.

8 septembrie 1848 are loc o mare intrunire populara, Ioan Maiorescu, Eufrosin Poteca, Costache Romanescu si Theodor Aman citesc declaratii catre popor in fata a peste 10 000 de tarani veniti din toate satele Olteniei.

10 septembrie 1848 Arderea "Regulamentului Organic" in fata multimilor adunate in "Tirgul de afara".

13 septembrie 1848 Populatia Craiovei s-a ridicat pentru a-si declara sprijinul fata de revolutia lovita de armatele straine la Bucuresti.

30 noiembrie 1848, in ajunul intrarii in Craiova a primei divizii otomane, evaluata la 10 000 de ostasi si comandata de Hussein-Pasa, sute de sateni din jurul Craiovei si locuitori ai orasului, inarmati cu pusti, sulite, topoare si coase, au intampanat trupele straine, netinand seama de superioritatea numerica covarsitoare a acestora.

decembrie 1848 - iunie 1849. Conducerea reactionara sub obladuire turceasca
Opozitia armata a craiovenilor in fata turcilor si declaratiile amenintatoare ale invinsilor, i-au facut extrem de precauti pe turci. Astfel, in ciuda insistentelor membrilor conducerii reactionare, turcii evita sa-i aresteze pe liderii pasoptisti, pentru a nu tensiona si mai mult atmosfera. In aceste conditii, generalul Gheorghe Magheru si colonelul Nicolae Plesoianu pleaca in exil la Vidin , apoi la Paris . Turcii au fost chiar acuzati ca i-ar fi ajutat, pe timpul sederii lor la Vidin, in scopuri politice. Turcii se trezesc, la mijloc, sub tirul acuzelor a celor doua tabere care protestau impotriva lor, populatia si revolutionarii cereau plecarea lor, ca armata de ocupatie, iar reactionarii ii acuzau ca protejeaza pe ascuns pe revolutionari. Turcii se retrag.