1821 Revolutia lui Tudor Vladimirescu

 
Remarcat pentru inteligenta si sirguinta sa de catre Lupu condicarul, copilul de mosneni este incredintat boierului craiovean Ion Glogoveanu , in casa caruia a fost crescut si educat. A devenit administratorul mosiilor lui Glogoveanu si cunoscut in Craiova prin comertul cu vite.

Tudor Vladimirescu si-a creat o adevarata retea de legaturi economice printre negustorii si boierii craioveni. In 1802 a stirnit admiratia craiovenilor, aparind orasul de atacul turcilor. In timpul revolutiei a acordat un rol prioritar Craiovei, numind-o capitala pandurilor, orasul sufletului meu.

Aflind ca armata pandurilor se indreapta, ca un tavalug, spre Craiova, zdrobind, la Strehaia, armata domnitorului si ocupind cu usurinta toate manastirile si conacele fortificate, divanul Craiovei pune la cale asasinarea lui Tudor. Omul trimis de ei, arnautul Gore va fi prins si judecat de panduri, impreuna cu oamenii sai.

Noul caimacan al Craiovei, Nicholache Vacarescu, stringe trupe de panduri, care nu intrasera in oastea lui Tudor, ii numeste arnauti domnesti, promitindu-le mare recompensa, laudindu-se prin toata Craiova ca il va umili si ucide cu miinile lui, pe Tudor. Insa, ajuns fata in fata cu Tudor, caimacanul Craiovei a fugit, iar soldatii sai au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu.

Rolul Craiovei a fost unul de importanta majora, vestea ca orasul este in stapinirea lui Tudor Vladimirescu, a avut un rol determinant in raspindirea revolutiei in toate colturile Olteniei, in documentele vremii apare frecvent Craiova numita: capitala micii Romanii.

Un negustor din Craiova scria lui Hagi Pop la Sibiu la 26 martie 1821 : cea mai mare parte a orasului s-a inrolat in rindurile pandurilor iar Barbu Vacarescu anunta in divanul tarii ultimele vesti de la Craiova: intreaga populatie a Craiovei, in afara marilor boieri si a dregatorilor, a alergat la Tudor Vladimirescu, numindu-l domn.

Printre craiovenii care l-au urmat pe Tudor se aflau si tinerii: Petrache Poenaru, care devine omul de taina al lui Tudor si Gheorghe Magheru. In toate documentele ulterioare, in care Tudor face referire la Craiova, acesta o numeste capitala mea.