Craiova, ultimul bastion al reactiunii burghezo-mosieresti

 
In vara lui 1944, Craiova era considerata un oras boieresc, ultrareactionar, majoritatea boierilor din Oltenia aveau case in Craiova, industria era, in general, reprezentata de mici ateliere si intreprinderi familiare, existind doar 7 intreprinderi cu peste 100 de angajati: Fabrica de postav "Oltenia", Tipografia si editura "Scrisul Romanesc", Fabrica de paste fainoase "Concordia", Fabrica de paine si paste fainoase "Barbu Druga", Fabrica de masini agricole "Semanatoarea", Uzina Electrica si Fabrica de paine "Traiul". La acestea se mai adaugau atelierele CFR, tabacaria "Bucovat" si Intreprinderea metalurgica "Bratasanu" ce aveau intre 70 si 100 de angajati. Foarte cunoscuta era si tipografia "Ramuri", dispunind, la rindul ei, de citeva zeci de lucratori.

In schimb avea cel mai numeros aparat administrativ din tara, raportat la numarul de locuitori, cel mai numeros corp clerical ce depasea numeric pana si Bucurestiul precum si foarte multi mici comercianti. Miscarea comunista, in ciuda propagandei sovietice, nu avea multi adepti in Craiova si in consecinta, comunistii si-au indreptat atentia catre taranii din jurul Craiovei si din tot judetul Dolj.

In Oltenia existau 753 de mosieri ce detineau 400 000 ha teren, podiumul domeniilor cele mai intinse fiind:
1) Surorile Sanda si Adina Stirbei. 2) Magnatul Jean Mihail. 3) Dumitru Burileanu.

Sub aspect politic, prefectii Craiovei beneficiau de un sprijin puternic din partea primilor ministri ai Romaniei care au urmat asasinarii lui Armand Calinescu din 1939. In afara lui Ion Gigurtu, ceilalti prim-ministri avind legaturi cu orasul Craiova : Gheorghe Argesanu (nascut la Caracal, devenit craiovean), Constantin Argetoianu (nascut in Craiova), Gheorghe Tatarascu (nascut in Craiova), Ion Antonescu (nascut la Pitesti, a absolvit scoala militara din Craiova), Constantin Sanatescu (n. Bucuresti, a locuit o perioada in Craiova de unde proveneau parintii), Nicolae Radescu (n. Calimanesti, a locuit in Craiova). Relatiile strinse pe care acestia le aveau cu protipendada craioveana au facut ca orasul sa fie acaparat de comunisti abia la mijlocul lunii februarie 1948, fiind ultimul mare oras cazut in miinile noii puteri care se instala.

Ciocnirile au inceput pe 15 octombrie 1944 cind Gheorghe Gheorghiu Dej s-a deplasat la Craiova insotit de o multime de membri ai partidului comunist, veniti de la Bucuresti pentru a stimula gruparea comunista din Craiova aflata inca in stare incipienta. Printre insotitori se afla si Nicolae Ceausescu care revenea in orasul in care fusese judecat. Gheorghiu Dej a tinut un discurs indreptat impotriva guvernului si membrilor din P.N.T. si P.N.L. Discursul s-a terminat printr-o bataie generala intre sustinatorii diferitelor partide, bataie pornita in momentul cind Dej a cerut inlaturarea prin orice mijloace a guvernului, catalogind ca inutile, alegerile prin vot democratic.

Prefectul judetului, colonelul Ilie Dimitriu, impreuna cu profesorul Ilie Ion si latifundiarul Ionel Plesa, reprezentanti ai P.N.T. si P.N.L. au incercat instaurarea ordinii in oras.

Lunile ianuarie si februarie au constituit luni de intense confruntari de strada, manifestatiile si contramanifestatiile devenisera aproape cotidiene, confruntarile ajungeau la violente fizice. Cele doua tabere s-au acuzat de atentate politice si crima. Pe 17 februarie 1945 comunistii au organizat un mare miting aducind in Craiova multi tarani doljeni sfatuiti de comunisti sa inceapa impartirea paminturilor boierilor. N-au amintit insa nimic despre colectivizare si colhozurile sovietice. Vazindu-se superiori numeric, manifestantii comunisti au atacat prefectura incercind cucerirea ei prin forta. Au cazut mai multi morti si raniti, membrii prefecturii incercind sa apere, cu armele, sediul prefecturii dar au fost nevoiti sa fuga. La conducerea judetului se instaleaza, prin violenta, conducatorii comunisti locali: Gheorghe Jianu si Nicolae Celac.

Incercarile unor grupuri inarmate de suporteri ai P.N.T. si P.N.L. din noaptea de 25/26 februarie 1945 de a recupera cladirea prefecturii au dus la instalarea haosului. Pentru citeva saptamini orasul se transforma in cimp de lupta, au loc asasinate, diversiuni, demonstratii si lupte de strada, cifra victimelor este imposibil de precizat, in viziunea ambelor tabere aparind declaratii si acuze contradictorii, de la o zi la alta. Cifra totala a mortilor variaza intre 122 si 30. Puterea revine, pentru scurt timp, in miinile suporterilor P.N.T. si P.N.L.

Ciocnirile de mai mica anvergura, din perioada urmatoare, cunosc escaladari in iunie 1946 cind vine la Craiova, Dr.Petru Groza iar adunarea este intrerupta de contramanifestanti purtind portretele regelul Mihai si steaguri bisericesti.

In urma alegerilor, primarul Craiovei este ales liberalul Zene Vasilescu dar comunistii sfideaza rezultatele votului si in ianuarie si februarie 1947 il acuza pe primarul Zene Vasilescu de colaborare cu speculantii.

In august 1947, intr-o cuvintare sustinuta la Craiova, Gheorghe Tatarascu s-a ridicat vehement impotriva politicii externe a Romaniei si pierderea independentei tarii.

Inlaturarea tatarascienilor, la 6 noiembrie 1947 deschide iar calea luptelor de strada in oras. Aflarea vestii plecarii regelui si a proclamarii republicii la 30 decembrie 1947 lasa taberele beligerante fara replica. Urmeaza o perioada de acalmie pana in februarie 1948 cind are loc congresul de unificare a P.C.R. cu P.S.D. si instaurarea unui prefect si primar comunist. Se da startul unei campanii de arestari fara precedent in istoria Craiovei.

Comunistii erau hotariti sa schimbe radical structura populatiei Craiovei prin eliminarea unor intregi segmente de populatie si inlocuirea lor cu taranii din jurul Craiovei si din toata Oltenia. Fenomenul se inscrie in tendinta generala, la nivel national, dar proportiile craiovene au fost cu totul deosebite. Astfel, Craiova boiereasca, comerciala se va transforma intr-o Craiova a industriei ridicate de tarani.